1 In chell dì saltàd fûr di çhàse Jèsu, al jère sentàd in rìve al mar. 2 E si fasè dònge di lui ùne gran tùrbe di int, a sègno tal, che entràd in t’ ùne bàrçhe al si sentà: e dùte le int stève su le rìve. 3 E ur discorè di un mòntis di çhòssis par vie di paràbulis, disìnd: Eco che un semenadòr al saltà fûr, par semenà. 4 E in chell, ch’ al semenàve, ùne part de’ semènze çhadè di lung le stràde, e vignìrin j’ ucièj dal àjar, e le mangiàrin. 5 Un’ àltre porziòn po çhadè su le clapìgne, dulà che no jère un mònte di tière: e nascè sùbit, parcechè no vève fònde di tière. 6 Ma jevàd lu sorèli si scotà: e parchè no vève radîs, si seçhà. 7 Un’ àltre porziòn po çhadè su lis spìnis: cressèrin lis spìnis, e le sçhafojàrin. 8 Un’ àltre po çhadè su le buìne tière: e frutà, cùi cent, cùi sessànte, cùi trènte par un. 9 Cùi, cu à orèlis di sintì, ch’ al sìnti. 10 E fasìnsi dònge ju discèpui i disèrin: Parcè ur fevèlistu in paràbulis? 11 E lui rispuindìnd, ur disè: Parcechè a vo’ àltris l’ è concedùd di cognòssi ju mistèris dal règno dal cîl: ma a lor no l’ è concedùd. 12 Parcechè a cùi, cu à, i sarà dàd, e al varà bondànze: cùi po, cu no à, ànçhe chell, ch’ al à i sarà çholt. 13 Par chest ur fevèli par vie di paràbulis: parcechè viodìnd no viòdin, e sintìnd no sìntin, e no intìndin. 14 E si complìss in lor le profezìe di Isaìe, ch’ al dis: O’ sintirês cu lis orèlis, e no capirês: o’ çhalarês cui voj, e no viodarês. 15 Parcechè chest pòpul al à lu cûr ingruessìd, e al è dur di orèlis, e al à ju voj sieràds: parchè ne che viòdin cui voj, ne che sìntin cu lis orèlis, ne che capìssin cul cûr, e che si convertìssin, e che jo ju uarìssi. 16 Ma beàds ju vuèstris voj parcechè viòdin, e lis vuèstris orèlis parcechè sìntin. 17 Paràltri us dis in veretàd, che un monçh di profètis, e di jusçh e’ àn bramàd di viòdi chell, cu vo’ àltris viòdis, e no àn viodùd: e di sintì chell, cu vo’ àltris sintìs, e no àn sintùd. 18 Sintìt dònçhe vo’ àltris le paràbule dal semenadòr. 19 Ognidùn, cu sintarà le peràule dal règno, e no le intìnd, al ven lu malìgn, e al puàrte vie chell, ch’ al è semenàd tal so cûr: chest al è chell, cu à semenàd di lung le stràde. 20 Cùi po, ch’ al à semenàd su le clapìgne, al è chell, ch’ al scòlte le peràule, e sùbit le ricèv cun ligrìe: 21 No à po in sè radîs, e dùre pôc. E vignùde le tribulaziòn e le persecuziòn par càuse de’ peràule, sùbit al si è scandalizàd. 22 Cùi po, ch’ al à semenàd tes spìnis, al è chell, ch’ al scòlte le peràule; ma ju afànos dal sècul presìnt, e lu ingiàn des riçhèzzis, sçhafòjin le peràule, e devènte sènze frutt. 23 Ma cùi, ch’ al à semenàd te’ buìne tière, al è chell, ch’ al scòlte le peràule, e le intìnd, e i fâs frutt, e rind cùi cent, cùi sessànte, e cùi trènte par un. 24 Un’ àltre paràbule ur proponè, disìnd: Lu règno dal cîl l’ è sìmil a un om, ch’ al semenà buìne semènze tal so çhamp. 25 Ma intànt che j’ ùmign durmìvin, capità lu so nimì, e al semenà le vràje parsòre dal formènt, e al lè vie. 26 Cressùde po che fo le jèrbe, e vignùde che fo a frutt, alòre si fasè viòdi ànçhe le vràje. 27 E ju servitòrs dal paròn di çhàse si presentàrin, e i disèrin: Paròn, no àstu semenàde buìne semènze tal to çhamp? Cemûd ìse vignùde dònçhe le vràje? 28 E lui ur rispuindè: Cuàlchi om nimì l’ à fatt chest. Ju servitòrs po i disèrin: Ustu, ch’ ò lèvin, e ch’ o’ la giavìn? 29 E lui al disè: No: parcechè giavànd le vràje, no sradisàis ànçhe lu formènt. 30 Lassàit, che crèssin duçh doi infìn a òre di seselà, e cuand ch’ al vignarà lu timp dal racòlt o’ dirài ai seseledòrs: Racuèjit prim le vràje, e leàile in fass par brusàle: lu formènt po ingrumàilu sul miò granàr. 31 Un’ àltre paràbule ur proponè disìnd: Lu règno dal cîl l’ è sìmil al gran di sènape, che un om çholè, e al semenà tal so çhamp: 32 Che sibèn ch’ e’ sèvi le plùi pìzzule di dùtis lis semènzis: cuand che sèvi cressùde, e’ jè plùi grànde di duçh ju lijùms, e devènte àrbul; in mûd che vègnin ju ucièj dal àjar, e si pòjin sui siei ramàzz. 33 Un’ àltre paràbule al disè a lor: Lu règno dal cîl al è sìmil al levàn, che ùne fèmine çhôl, e messède cun tre stàrs di farìne, fintinemài che dutt al sèvi jevàd. 34 Dùtis chèstis çhòssis, Jèsu al à fevelàd a lis tùrbis in paràbulis: e sènze paràbulis no ur fevelàve mài: 35 Parcechè si adempìss chell, cu ère stad ditt dal profète, ch’ al dis: O’ vierzarài le me bòçhe par vie di paràbulis; pandarài cè, cu è stad scuindùd da le creaziòn dal mond. 36 Alòre, licenziàdis lis tùrbis, al tornà a çhàse: e i si fasèrin dònge ju siei discèpui, disìnd: Spièghinus le paràbule de’ vràje tal çhamp. 37 E lui rispuindìnd ur disè: Chell, cu semène le buìne semènze, al è lu Fi dal om. 38 Lu çhamp, al è ’l mond. Le buìne semènze po son ju fîs dal règno. Le vràje po son ju fîs dal malìgn. 39 Lu nimì po, che le à semenàde, al è ’l diàul. Lu racòlt e’ jè le fin dal mond: e ju seseledòrs son ju àgnui. 40 Còme dònçhe che s’ ingrùme le vràje, e si brùse: cussì e’ sarà a le fin dal mond. 41 Lu Fi dal om al mandarà ju siei àgnui, e pararàn vie dal so règno duçh ju scàndui, e chèi, che fàsin injustìziis: 42 E ju butaràn ta le fornâs di fûg. Là sarà un vajì, e un crustà di dinçh. 43 Alòre ju jusçh lusaràn còme lu sorèli tal règno dal lor Pàri. Cùi, cu à orèlis di scoltà, ch’ al scòlti. 44 Lu règno dal cîl l’ è sìmil a un tesàur scuindùd in t’ un çhamp: e l’ om, che lu à çhatàd, lu tâs, e dutt lègri par chest, al va, al vend dutt cè, ch’ al à, e al còmpre chell çhamp. 45 Di plùi lu règno dal cîl l’ è sìmil a un merçhadànt, ch’ al va in cèrçhe di pèrlis buìnis. 46 E çhatàde ch’ al à ùne pèrle preziòse, al va, al vend dutt cè, ch’ al à, e le còmpre. 47 Di plùi lu règno dal cîl l’ è sìmil a ùne red butàde in mar, e che racuèj ògni sòrte di pess. 48 Cuand che fo plène, ju pesçhadòrs tirànle fûr, e sintànsi su le rìve, e’ scielzèrin e metèrin ju bogns tai vâs, e butàrin vie ju çhatìvs. 49 Cussì sarà a le fin dal mond: vegnaràn ju àgnui, e separaràn ju çhatìvs di vie dai jusçh. 50 E butaràn chèi te’ fornâs di fûg: e là al sarà un vajì, e un crustà di dinçh. 51 Vèso capìdis dùtis chèstis çhòssis? E i rispuindèrin: Si, o Signòr. 52 E lui ur disè: Par chest ògni Scrìbe inscuelàd pal règno dal cîl, al è sìmil al pàri di famèje, ch’ àl giàve fûr dal so tesàur ròbis gnòvis e vièris. 53 E al sucedè, che finìdis ch’ al vève Jèsu chèstis paràbulis, al lè vie di là. 54 E vignùd te’ so pàtrie, ju inscuelàve tes lor sinagòghis, a sègno tal, che si maravejàvin, e disèvin: Dòntre mài i vègnije tànte sapiènzie, e miràcui? 55 No ìsal lui fi di un marangòn? So màri no si clàmije Marìe, e ju siei fràdis, Jàcum, e Josèff, e Simòn, e Jùde: 56 E sôs sûrs, no sònin dùtis cà di nô? Dòntre mài dònçhe i sònin vignùdis dùtis chèstis çhòssis? 57 E restàvin scandalizàds di lui. Jèsu po ur disè: Niùn profète l’ è sènze onòr, furchè te’ so pàtrie, e in çhàse so. 58 E nol fasè alì un monçh di miràcui pe’ lor niùne fède. — Pieri dal Pozzo, Lu sant Vanzèli di Jesù Crist seònd Matìe, 1860.