1 E cuand ch’ al vignì jù de’ mont, i lèrin daûr ùne vòre di tùrbis. 2 Cenonè, un levrôs i vignì dònge, e lu adoràve, disìnd: Signòr, se tu vûs, tu puèdis smondeàmi. 3 E Jèsu stindìnd le man, lu toçhà, disìnd: Lu vuèj, smondèiti. E sùbit al fo smondeàd de’ lèvre. 4 E Jèsu i disè: Ricuàrditi di no dìlu a nissùn: ma va, fàti viòdi dal sacerdòt, e fâs le ufièrte prescrìte da Mosè, par lor testemoneànze. 5 Entràd po ch’ al fo in Cafàrnao, i si avicinà un centuriòn, prejànlu, 6 E disìnd: Signòr, lu gno famèj al è in tal jett paralìtic, e al sta mal. 7 E Jèsu i disè: O’ vegnarài, e lu medejarài. 8 E rispuindìnji lu centuriòn, al disè: Signòr, jo no soi degn, che tu èntris sott ju miei cops: ma solamèntri dis ùne peràule, e lu gno famèj al sarà vuarìd. 9 Parcechè jo soi un om sogètt a àltris, e ài sott di me dai soldàts, epùr jo dis a un: Va, e lui al va: e a un àltri: Ven, e lui al ven: e al gno famèj: Fâs chest, e lui lu fâs. 10 Jèsu po ch’ al scoltàve, si maravejà, e a chèi, che lu seguìvin al disè: In veretàd us dis, no ài çhatàde ùne fède cussì grànde in Israèl. 11 E us dis, che un monçh e’ vegnaràn da sorèli jevàd, e da sorèli a mont, e si sentaràn cun Abràm, Isàcc e Jacòbe nel règno dal cîl: 12 Ma ju fîs dal règno e’ saràn sçhazzàds tes tènebris di fûr: là sarà un vajì, e un crustà di dinçh. 13 E Jèsu al disè al centuriòn: Va, e ti sèvi fatt seònd che tu âs crodùd. E in chê òre stèsse al fo vuarìd lu famèj. 14 E jessìnd Jèsu vignùd in çhàse di Pièri, al viodè so madòne, che j’ ère pognète, e cu le fière: 15 E i toçhà le man, e le fière le lassà: e’ jevà sù, e si metè a servìju. 16 Vignùde sère, i presentàrin ùne vòre d’ indemoneàds: e lui al sçhazzàve ju spìrits cu le peràule: e al vuarì duçh ju malàds: 17 Parchè si complìss chell, cu fo ditt da Isaìe profète, ch’ al dis: Lui al à çhòltis sòre di sè lis nèstris infermitàds: e l’ à puartàd ju nèstris mâj. 18 Viodìnd po Jèsu gran tùrbe di int atòr di sè, al comandà di passà a chê àltre rìve. 19 E fasìnjisi dònge un Scrìbe, i disè: Mèstri, o’ ti vignarài daûr, par dutt là, che tu larâs. 20 E Jèsu i disè: Lis volps e’ àn lis lor tànis, e j’ ucièj dal àjar ju lor nids: lu Fi dal om po no l’ à dulà pojà ’l çhav. 21 E un àltri dai siei discèpui i disè: Signòr, permètimi, ch’ o’ vàdi prìme a sepelì gno pàri. 22 Jèsu po i disè: Vènmi daûr, e làsse, che ju muarts e’ sepelìssin ju lor muarts. 23 E montàd ch’ al fo in bàrçhe, lu seguìrin ju siei discèpui. 24 Cenonè, e’ vignì in mar ùne gran boràsçhe, in mûd che le bàrçhe vignìve cuvièrte da lis òndis: lui paràltri al durmìve. 25 E i si fasèrin dònge ju siei discèpui, e lu dismovèrin, disìnd: Signor, sàlvinus: o’ si pierdìn. 26 E Jèsu ur disè: Parcè temèso, int di pòçhe fède? In chê vòlte alzànsi, al comandà ai vints e al mar, e si fasè gran bonàzze. 27 In veretàd, che restà maravejàde le int, e’ disève: Cùi ìsal custùi, ch’ al si fâs ubidì dai vints e dal mar? 28 E jessìnd lui sbarçhàd di là dal lât tal pajìs dai Gerasènos, i si fasèrin incuìntri doi indemoneàds, che saltàrin fûr dai sepùlcris, tant furiôs, che nissùn podève passà par chê stràde. 29 Cenonè si metèrin a cijulà, disìnd: Ce da fà vìno cun te no’ àltris, o Jèsu fi di Dio? Sèstu vignùd cà denànt timp a tormentànus? 30 E j’ ère po alì pôc lontàn ùne màndrie grànde di purcèj, che passonàve. 31 Ju demònis po lu prejàrin, disìnd: Se tu nus pàris vie di cà, màndinus in chê màndrie di purcèj. 32 E lui ur disè: Làit. E lor saltànd fûr, entràrin in chèi purcèj. Sul bott dùte chê màndrie cun gran fogòr si butà in mar: e murì tal àghe. 33 Ju pastòrs po e’ sçhampàrin: e vignìnd in citàd, e’ contàrin dutt, e ànçhe di chèi, che jèrin indemoneàds. 34 Ed èco dùte le citàd e’ vignì fûr fasìnsi incuìntri a Jèsu: e viodùd, lu prejàvin a là fûr dai lor confìns. — Pieri dal Pozzo, Lu sant Vanzèli di Jesù Crist seònd Matìe, 1860.