Sant Zuan di Brébeuf Missionari jesuite, nassût in Normandie, ai 25 di Març dal 1593; muart in Canadà, no lontan de baie Gjeorgjane, ai 16 di Març dal 1649. Il so volê al jere chel di deventâ frari laic, ma in fin dai fats al jentrà inte Compagnie di Jesù tant che scolastic, ai 8 di Novembar dal 1617. Ancje se dotât di une fuarce fisiche insolite, la sô salût e cedè dal dut te etât dai vincjevot agns, situazion che e interferì cui siei studis e i permetè dome ce che al coventave, tant che nol rivà mai a cjapâ sù une cognossince teologjiche detaiade. Ai 19 di Jugn dal 1625 al rivà a Québec e, a dispiet de menace fatii dal capitan calvinist de nâf di puartâlu indaûr in France, al restà te colonie. Sormontade la antipatie dai colons pai jesuitis, si sigurà un puest par une permanence ad ôr dal flum Sant Carli, tal lûc esat di un disbarcjament precedent di Cartier. Al lè daurman a stâ intes tendis dai indians, e nus à lassât un rindicont de sô esperience di cinc mês venti là, tal colm dal invier. Rivade la Vierte, al partì cui indians par fâ un viaç in canoe viers dal lât Huron. Vie pal viaç la sô vite e fo di un continui in pericul. De Noue al jere cun lui, e a fissarin la lôr prime mission no lontane de baie Gjeorgjane, a Ihonatiria, ma pôc timp dopo il so compagn al fo riclamât indentri, e lui al restà di bessôl.
Brébeuf nol ve sucès. Clamât dongje a Québec in cause dal pericul di estinzion pe colonie interie, al rivà culà vie daspò di une assence di doi agns, ai 17 di Lui dal 1628. Ai 19 di Lui dal 1629 Champlain si rindè ai inglês; i missionaris a tornarin in France. La colonie, cuatri agns dopo, e fo tornade indaûr ae France, e ai 23 di Març dal 1633 Brébeuf al partì di gnûf pal Canadà. Intant che al jere in France al veve proferît i vôts tant che coadiutôr spirituâl. A pene rivât in Canadà, valadì in Mai dal 1633, al cirì di tornâ bande il lât Huron. I indians a no volerin menâlu venti sù, ma l'an daspò al rivà a puartâsi inte sô mission di prime, un viaç di trente dîs e un pericul di muart continui. I sedis agns che a vignirin daspò, agns di fadiis continuadis framieç dai indians, a forin une schirie continue di privazions e soferencis.
Tal 1640 al partì cun Chaumonot par evangjelizâ une tribù che e jere a stâ a tramontan dal lât Erie, ma dopo di un Invier di dificoltâts incredibilis i missionaris a tornarin indaûr cence sucès. Tal 1642 al fo mandât a Québec, là che i fo fidade la cure dai indians inte risierve di Sillery. Plui o mancul in chel moment, co la vuere tra urons e irochês e jere al massim, Jogues e Bressani a forin cjapâts biel che a cirivin di rivâ tal paîs dai urons. Brébeuf alore al fo incargât di fâ un tierç tentatîf: cheste volte al passà la prove cun sucès. Cun lui in chest viaç a jerin Chabanel e Garreau, ducj i doi sassinâts plui indenant tal timp. A rivarin inte stazion centrâl de mission urone. Tal 1647 i irochês a vevin fate la pâs cui francês, ma a puartarin indenant la vuere cui urons, e tal 1648 altris disastris a plombarin jù su la vore dai missionaris: lis lôr instalazions a forin brusadis e i missionaris massacrâts. Ai 16 di Març dal 1649 il nemì si butà su Sant Luîs e al cjapà Brébeuf e Lallemant, che a varessin podût scjampâ vie, ma a refudarin la ufierte fatiur e a restarin cul lôr trop. I doi predis a forin menâts vie fint a Sant Ignazi, vile za cjapade dai irochês.
Tal jentrâ inte vile a forin ricevûts cuntune ploie di claps, batûts in maniere brutâl cuntun len e po leâts intor di un pâl (si dîs che Brébeuf lu vedi bussât) par jessi brusâts vîfs. A impiarin il fûc sot di lôr, e ur taiarin la piel cul curtìs. Sul cjâf di Brébeuf, in segn di derision dal batisim, i strucjarin une cuantitât di aghe bulinte. I meterin un golâr di cjâfs di manarie imbuîts tor dal cuel, e i sfuarçarin jù pe gole un fier infogât. Cuant che Brébeuf al spirà i gjavarin vie il cûr, par che lu mangjassin. Intant di dutis chestis torturis Brébeuf nol mandà fûr nissun lament. I irochês, une volte finide la lôr vore, a partirin. Intun secont moment i rescj des vitimis a forin cjapâts sù; il cjâf di Brébeuf al è inmò vuardât tant che relicuie tal Hôtel-Dieu, a Québec. Brébeuf, par merit des sôs virtûts eroichis, mostradis in maniere cussì clare in ogni fase de sô cariere missionarie, de sô pazience che no si rive a capîle in fat di privazions e soferencis, e de convinzion che il motîf de sô muart nol fos stât in cause de sô associazion cui urons, ma colpe la asse cuintri dal cristianisim, al fo canonizât tal 1930.
Nessun commento:
Posta un commento